16-04-2019

Spuneam deunazi, in cadrul "Grădiniței oamenilor mari", că este foarte important copilul din noi, că putem să-l reîntâlnim și să-l reeducăm după propriile noastre valori și credințe-cele ale copilului mare-supranumit și adult.

Dar până acolo, trebuie să-l vedem, să-l simțim, să-l acceptăm, să-l validăm, să-i acordăm încredere, speranță, dar mai ales Iubire. AUTOIUBIRE. 

Din experiență, consider că cea mai utilă și la îndemână metodă este JOCUL. Reaccesarea spiritului ludic din noi. Evident că primii pași sunt stângaci, exact ca la primii noștri pași din copilărie, dar mai cunoaștem și bucuria mersului și plăcerea reușitei. Primii pași ai adultului, cu stângăciile aferente, vin din prea multe opreliști căpătate de-a lungul timpului, din frica de penibil (cea mai puternica si mai des întâlnită), din regula "nu ai voie să", din dorințe și plăceri refulate.
În întâlnirile noastre găsim libertatea de a avea voie să..., de a testa, de a-ți permite să încerci, să imaginezi, să creezi alături de colegii tăi.
Tot cu ai mei "copii mari" vorbeam despre copiii din noi nevalidați și neascultați, despre felul in care pot face adevărate ravagii în noi și în afara noastră pentru că, dintr-un motiv sau altul, au fost răniți.
Cu tot "gri"-ul care pare că ne înconjoară, putem găsi și nori agățați cu gută de cerul albastru, popcorn cu forme de animale, miros de iarbă proaspăt tăiată, de ploi de vară și multe aventuri din noi stagnate.
Hai să ne împrietenim cu copilul din noi! Să nu-l mai reducem la tăcere!.. și poate așa vom gasi o lume mai clară, eficiență în job-ul nostru cel de toate zilele și nițel mai multă compasiune față de noi și de ceilalți.


NICIODATĂ NU ESTE PREA TÂRZIU SĂ AI O COPILĂRIE FERICITĂ!!!

Victoria Dicu

Like 36

Taguri:
[tu-si-rasul]